Sunt dimineți în care te iubescul se așază liniștit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflați.

Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc și nu știm nimic de noi. Naivul dinăuntru joacă piese de teatru cu sufletul la gură.

Sunt seri în care te iubescurile se pierd în paturile noastre reci care înmormântează oameni.

Sunt te iubescuri care încep să cadă precum niște petale dintr-o floare care se ofilește, iar noi strângem din dinții pe care nu îi mai avem.

Un soldat stătea mizilic la marginea te iubescului
își încălzea degetele degerate și repeta.

Te iubesc ca un străjer care nu se întreabă de ce.

Te iubesc simplu, curat, nădăjduit.

Te iubesc desculț.