Fiind, de cazi în umbre-a morții viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ți-s rănile din gând în chinuri coapte
Și-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc și bându-ți șoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l țin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exiști a neființă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Și-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...