ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața

ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă

pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!

nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă

tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte așteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi și va muri dintre oameni
tu îți cauți de întrebări
în spinarea lor l-ai așezat pe Dumnezeu