sub zodii sânge-i stins de-a morții spaimă...
în viața tupilată după uși
sunt păsări mute, imn ce-n urmă-ngaimă...
ci altele se-nalță din cenuși,
eternal existență-n clipei faimă
crucificând crepusculul acuși...

corola umbrei infinit străpunge
ci-n piept de oameni șarpe-n măr zidit e...
femeie,-n brâu păcatele-s suite
ținând în inimi stih de vise ciunge...

rodind cuvânt, să tremure-n ursite,
în cuget fum pe rugă ce ne unge
acest poem de paie-n foc de-ajunge
s-a mistui-n privirile grăbite...