Îți vizitează ochii tristeți de ploi mărunte,
Pe aurul zâmbirii argintul lor își lasă...
Ce diavol, Doamne,-i clipa ce pacea ne apasă,
Sisifică-i secunda suind-o iar în munte...
Dar când se va preface și azi în amintire
Și mâine-a fi de păsări în viață singur cânt
În viețuire noaptea s-o soarbă din potire
Vei ști atunci în sânge un drum ce-i timp înfrânt.
În imnul neființei de Sus enigme-n tot
Luci-vor pe-a ta carne cu zborul în ruine
Aeriform cuvinte din tanițe le scot
Și iată! Veșnicia în moartea noastră vine...
În rest aceleași umbre, fântâni ce-s de lumină
Când lor te-alegi pe cale, înmiresmată-n vină...