la flacăra tristeții în ochi veghează plânsu-mi
galop de timp tihnește-n a clipei profunzime
și mi se-arată demoni din fleacuri anonime
de nu mai știu pe unde și când de mine însumi.
în miez de toate-a mele-i tăcere statuară
oglinda mi-e icoană, sunt propriul chip cioplit
amorurile zborul din perne își luară,
singurătatea-n patimi o cruce-a învelit.
mormintele-s udate-n al amintirii chin
legate-n gâtul vremii prizoniere-s ceasuri,
ci nu există mâine în cupa mea cu vin,
fierbinți cuvinte-acolo se scaldă fără glasuri.
aștept uitarea care în carne mi s-a vinde
eternității rugă ducându-i azi merinde