nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
știam eu că de la lumină