adoarme-n racle moartea uriașă

s-a luminat și-i ceas născând de rază

iar clipa tace și-n etern veghează

că vine dimineața-n veci nuntașă

pe drum pustiu trec oameni către Oază

rămân acolo suflete ce-nfașă

pe Domn în adevărului cămașă

că pe Pământ minciuna ființează

&

pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
și lacrimi de dorință-n șoapte plouă.
sicriul se trezește, singular
să frângă inimile amândouă...

mărturisești cerneala-mi ocular