se întâmplă să aprinzi o lumină
din cea mai nouă stea născută prin simpatie
de curbura pământului

oamenii
nu mor
ceea ce îngropăm odată cu seninul
este imagina lor întoarsă
față de viață
să nu-mi spună cineva că oferă mai mult
decât cel care a copt primul pumn
de semințe
dimineața
îmi scot umbra pe străzi
fiecare stâlp sau zid de pe margine
îi compune fidel bucuria

setea de libertate conviețuiește intens
cu animalul din mine
n-am făcut decât să hrănesc o iluzie
în rest
meritul este al întâmplării

probabilitatea apăsătoare ne transformă
într-o călătorie de la pământ la soare
memoria întâmpină greutatea trecutului
posibil să fi dezgropat veche securea

pentru că nu las urme
mi-a fost imposibil să fac o mulțime de gânduri bune
să mă urmeze

tu și îngerul păzitor
împărțiți ce-a rămas după plecarea întunericului
nu aveți curaj să priviți în oglindă
cineva străin face semn că nu se bazează

salvarea poate veni și din tăcerea cuvintelor
m-am gândit în timp ce treceam
de partea cumplită a nopții

ce poate fi mai frumos
decât cântatul cocoșilor
iubirea ne întoarce unul împotriva celuilalt
văzând suferința ambelor părți