nu știu ce ți-a venit dintr-odat
să răstorni o livadă în paie
înseram sub un măr tămâiat
și obrazul ți-era de văpaie

nu știu, parcă voiai ca să guști
cu buzele macii și altarul
și izvorul de munte să-l muști
să ne curgă pe glezne hotarul

nu știu ce ți-a venit într-un pârg
să arunci peste mine grădina
când plecam să furăm un amurg
și o lună pândea ca jivina