aşa a fost scris să fie
şi ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de ştire
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte

nu puteam fi
decât experţii
crestăturii fatale
în inimă vie

câmpul se colora roşu-vineţiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veşmintele falşilor eroi

se chircea vremea să capteze
o precară senzaţie umană
îşi lipea simţurile abdica:
un dram de feminitate
camuflat inefabil în tremurul baionetei
zăngătul ierbii intrate în cantonament
la atingerea fostei femei

omiteam
că eu aş fi putut fi
partea-lipsă din tine
că tu
partea-lipsă din mine
androginul era o poveste de demuuult
depănată în seară târzie de toamnă
drept compensaţie pentru
derizoria realitate

războinici… utilitari
simulam firescul într-o lume
adoptând privirea de ansamblu

altcineva
avea să semneze
istoria afectivă
pe timp de pace