de-așa natură-i timpul spre a trece
gonindu-l azi spre mâine gându-n teatru
ci ieri e-a nălucirii idolatru,
în zidul amintirii piatra-i rece

strigând spre Dumnezeu în văzul patru
havuzul cel cu lacrimi să ne sece
sunt îngeri stinși în tainele zevzece,
sub măr adie lut ofiolatru

e clipa cununată-n nunți de șarpe
veniri de tine cu amor atest,
muriri ni-s însă-n carne monocarpe

de-ți dau la sărutare buze rest
aud iubirea-ntemnițată-n harpe
și mă cuprind cu șoapta-n fapt acest