De-aș putea să mă retrag
În cătunul vechi și drag,
Plin de basme și părinți
Care-mbătrânesc cuminți,
În căsuța lor oftând,
Și în dor prelung, scluptând…

M-aș retrage că mi-e dor
De toți spinii din picior,
Și de pomi, de julituri,
De șopron, de sărituri,
Și de râul șopotind,
De gângănii forfotind.

Dac-aș izbuti s-ajung
Pe lângă ogorul ciung,
Să mă-mpiedic de-o vergea,
Să mă salt în goana mea,
Să-mi scot din papucii moi,
Când țărână, când noroi…

M-aș întoarce cum-necum,
Într-o iarnă vă văd fum
Din hogeagul reprimat
De un viscol zbuciumat,
Cum îmi umple zările
Și cu nea cărările…

M-aș retrage la apus,
Când și stelele de sus,
Împing beznă și fiori,
Luminându-mi crâng și flori,
Într-un anotimp sublim,
Altar de Ierusalim…