noaptea mustește peste întregul Brașov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiți de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
și betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obișnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ținând la adăpost dialogul măștilor extatice
și din capătul străzii un strigăt abia deslușit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
și o mulțime de sfinți în jur,
pârliți de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu