după ce am respirat toate ispitele sub pomul cunoașterii
și-am fecundat lucruri și gesturi încuiate în zori
cunosc măsurile zilei aș putea zice
în mile de terori insolubile
steril în care am ars cărbunele sângelui meu
să încălzesc morții așternutul
pruncii gerului mi-au traversat oceanul din pântec să mă supună iluziei timpului
să-mi împăneze văzduhul cu lut mai greu decât stânca

oedip și-a pierdut vederea în oasele mele ca să-mi plătească viziunea

după ce-am tocit pingelele viului cât m-am priceput
doar atât pot spune
am un pachet de amintiri legat cu șnur de victorii și înfrângeri
mi-am executat greșelile
chiar repetitiv de cele mai multe ori
pedepselor am sorbit lacom ambrozia nu otrava mărului
pe care am făcut-o armură
războaielor nevăzute cu mine însumi
țărmurile s-au umplut de leșuri pe care nimeni nu le-a revendicat

acum locuiesc benevol noaptea

e un element decorativ la modă și-au spus rădăcinile mele
infiltrate de oameni
mă instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru că știu
cărțile mele degetele sorții le vor scrie pe flăcări

și nici o grădină din inimă nu-și va usca verdele chiar dacă i-am întoarce vremii
tălpile