Gem pădurile de dor,
Când frunzișu-n zarafir,
Pleacă-n foșnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.

Și mă-ntreb de ce mă dor
Toți ciulinii smulși de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.

Și mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropește inuman
Cu ploi dese și stropi fini.

Iau clepsidra ce s-a spart
Și-a pierdut nisipul lent,
Și de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.

Mă frământ de ce mă dor
Toate toamnele când mor?