dormeai pe spate cu mâinile sus
respirai adânc abdominal
sub pleoape ochii ţi se mişcau
şi-aveai o lumină pe buze
pe-obraji şi pe frunte
visai
sigur erai într-un vis de copil
alergai poate prin iarba înrourată din zori
sau poate sub soare prin iarba cu flori
după fluturi
să nu te trezesc m-am chircit cât
mai la margine de pat zicându-mi
dormi şi tu suflete dormi
(oare de ce am oftat?)

curgeam aşa cum puteam pârâu prin valea aridă
lăsându-mă pradă unei mâlite băltiri
veneai însetată gazelă voiam să strig
dar apele-s mute când nu mai au praguri
şi-atunci disperat trăgând de maluri
peste puţinele-mi ape făcutu-m-am şarpe
ca tu să-mi poţi vedea crocodilii

te-ai oprit cu nările fremătânde
uimită privind cum eu mă furişam în nisip
cât mai departe până ce zarea făcutu-te-a punct...

m-am trezit în sudori şi-am privit
locul de lângă mine e gol
doamne de-atâta vreme
şi tu tot mai departe
tot în mai definitivul departe...