eu sunt cel ce rupe ritmul și cuvintele se opresc mirate
ce-i drept, și timpul se oprește. nu-i vine să creadă
dar mă acceptă așa cum sunt
căci eu sunt cel ce face lucrurile să se întâmple
la început a fost cuvântul și cuvântul era de la Dumnezeu!
și lumea a aflat și a ascultat. da, a aflat
dar lumea e ca sângele,
se mișcă numai împinsă de la spate
și are mereu nevoie de o inimă. puternică.
sunteți Dumnezei! toți sunteți fii ai Celui Preaînalt
dar ei nu ascultau. și nu credeau
și pentru că am zis “lasati copiii să vină la mine”
își trimiteau copii, uitând că și ei erau ai mei
și i-am văzut pornind cruciade în numele meu
Doamne! vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…
și am căzut în genunchi rugându-mă pentru ei
sudoare de sânge îmi încununa fruntea
și lăcrima spăla întinderea așteptării
dar timpul a venit. inima lumii își cere odihna
sistolă și diastolă, fără extravaganţe
și fără bătăi inutile
iar cei ce mă caută mă găsesc
liniștindu-și inima printre cuvinte