există numai acest
implacabil acum
înfruntând secundele
spre posibilul mâine
pudrează-ți obrajii
dă-ți cu parfum
întinde tristețea
pe-o felie de pâine
ce linişte nedreaptă
veghează
în colțurile odăii
întunecate
la ora aceasta
doar moartea e trează
şoptind languros
cu buze fanate
e vremea să uit
e timpul să iert
căci drumul mă-groapă
în pliuri de tină
în spate sunt umbre
în față deşert
în piept tresărind
un ciob de lumină