pădure de gânduri umbrind câmpia visării,
de un timp zilele ne au mai multă noapte,
diminețile ni se smulg tot mai greu din fața nevăzută a
mâine-n atingeri neutilizate de palma-n mănușa lui azi,
ca aruncată în obrazul lui Dumnezeu,
celălalt înger implorând

&

pletele poemelor tale,
sălcii plecate să bea ochii Domnului, micesc
în mâine nimicul

&

izbândind iubire,
te coci până la fluture în placenta clipei de doi
deși către singur alerg...