m-am plimbat prin oraș pe străduțele înguste
îngerul meu era cu aripile întinse deasupra clădirilor
eram cu buzunarele goale dar nu cerșeam de la nimeni
palmele parcă nici nu le aveam nu mă ajutau
mâinile în schimb le simțeam pe lângă corp vigilente
de parcă te căutam la o adresă inexistentă
de unde credeam că ochii tăi urmăresc strada
și negreșit mă descoperă și pe mine naufragiatul în singurătate
cum îți măsor coapsele cu ochii făcuți coif
și caut cu gândul duhul tău de om învins prea devreme
dar nu cu picioarele înfipte în asfaltul prăfos
nu trebuia să par un om al străzii sărac și nedumerit
ci un obișnuit al băutorilor de bere obosit și fără bani
care aproape râzând rupe din sine câte un gând frumos
și-l pune într-un buchet de flori la ușa ta
dintr-o clădire veche unde crede că locuiești