spre zori de veci, în al enigmei pârg
când de pe miezuri coaja s-a desface
murirea lutul să-mi tocmească-n târg
în sânge a-mi ivi puțină pace
și vremea să încetinească-n sârg,
atunci ieși-va stihul din găoace

șoptin spre tine,-a clipelor odraslă
femeie din eresurile-aceleași
ne vinde șarpe-n așternuturi pielea-și
gălbuie la păcat de-amor în maslă...
de lapte, chipul tău e doar coraslă,
a felceri de poeme-naintași
pe drum urnind încenușații pași
arunc privirii noaptea pe fereastră...