mă întorc la tine dintr-o poezie scrisă pe manșetă
la o masă în mijlocul sentimentului verde
străpuns dintre dalele zilei
două gânduri subtile își vorbesc
istoria acelor locuri prea vechi pentru îngăduința mea
risipă de măreție pentru suflete care
nu mai împart de mult aceeași bucurie a strădaniei
bagajul singurătății îmi stă la picioare în timp ce lumina se poartă cu nasul pe sus
umbra îmi răspunde cu duioșie să nu mă tem
va veni ziua când brațele tale vor închide cercul în jurul meu
nicio îndoială nu-și va mai pecetlui stemă în depărtarea dintre noi