Am început să fac mișto de mine
Să mă ironizez la fiecare gest făcut
Să râd de toate cele de câte ori îmi vine
Chiar dacă n-am motiv sau sunt ciufut.

Și mă hlizesc pe seama mea întruna
Ca un copil cu cheful de hârjoană...
Parcă sunt vesel pentru totdeauna
Că mă cuprinde așa un fel de toană

De-a mă ridiculiza de unul singur
Așa cum râde ciobul de la oala spartă...
Și-n felul meu prostuț și imatur
Un univers mirific în lumea lui mă poartă