Marea ți-a căzut pe-un umăr,
Doamna mea cea felurită
Ș-ai ceva aerian, de statuă despietrită
Eu prea roz,
Acum la număr și la fel, aerian,
Văz, cuvântul mă evită, pe motiv venusian.
S-am pardon, care dă-mi voie,
Simț c-am inima prea plină
De amor fără putință și nisip sentimental
Ici, pe plaja Eforiei pe întinderea velină
Te invit, madam, să mergem! Răspândiți prin areal
Ambetați de șoapta lunii, ce sărută val cu val
Voi să potrivim al lumii
Orologiul ceas cu apă
Ca secunda să ne bată înspre drift continental
Iară timpul, îndărătnic,
S-ar opri, să reînceapă.