încă de la sosire au început să ne pună măști pe față
măști îngrozitoare și oglinzi stricate
apoi am început să ne atingem măștile între noi
într-un carnaval grotesc pe care unii l-au numit
viața înainte de moarte
pentru că numai după moarte măștile cad și ne arată
cît de vinovați suntem

așadar spune-mi tu cum să te iubesc purtătoare de mască
spune-mi cum să te iubesc sau cum să te urăsc dacă
măștile noastre fac dragoste una cu alta în timp ce noi
stăm însingurați și îmbrățișați
ca două puncte ce delimitează un arc de cerc
și nu ne atingem

ne-au dat măștile încă de la venirea noastră și nu ne-au spus
că va veni ziua cînd unii dintre noi se vor scufunda
în scobiturile lor pînă la contopire
nu ne-au spus că dacă vrei să cobori masca pielea feței
se rupe odată cu ea și sufletul
îți iese pe gură de parcă ar fi legat de aburul respirației

cum să te iubesc fără mască fără suflet fără respirație
ca pe o bucată de carne în sînge
cum să-ți ating fața lipsită de mască dacă
în locul chipului se vede nefardată durerea și orice sărut
al nostru seamănă pînă la identificare cu doi canibali
săturîndu-se unul dint-altul