era cer senin sau poate era doar ziua
zâmbind
nu mai știu,
atâta țin minte
că tu stăteai deasupra-mi
numărându-mi clipele somnului
pierdute prin iarbă

poate era întuneric
sau poate stăteam înveliți sub niște codri
dar țin bine minte că tu
îngânai cuvinte de stele
fără să auzi încă
izvorul care izbucnea în flăcări din mine