Cu mine, de mine, despre tine în noapte vorbesc.
Vrute și ne-vrute așa ca la gura sobei, la un pahar de vin fiert.
Sotto voce, cât să nu fiu adunat de pe stradă de-o ambulanță rătăcită
Într-o misiune macabră, dar necesară, de curățenie urbană.


De tine, despre mine, cu tine în noapte bârfesc.
Cum fuse când ne-am ascuns într-un sâmbure de nucă.
Și-am stat acolo, înghesuiți unul într- altul, până în zori,
De ni s-au întipărit sufletele pe piele ca niște tatuaje dadaiste.

Despre noi, cu alții, de alții șoptim pe la marginea nopților,
Tânjind, pe pleoape să ne crească perdele de lumina.
Să ne orbeasca c-o uitare și c-un alt răsărit,
De care să ne atârnăm sufletul sus pe catarg de-o pătimire și -un zbor.

Cu tine, cu mine, între noi ne lepădam de cuvinte,
De toate cuvintele și de toate numele ce-au devenit inutile,
Aruncate peste umăr, hăt departe, la celălalt capăt al nopții.
O privire și-un zâmbet stingher par destul.