spuneai că suntem niște povești încă nescrise
cu niște coperți de aer
neputând decât să le respirăm paginile
și apoi să le numerotăm
ca pe zilele din calendar

cele cu roșu ar fi fost sărbătorile în care mă mai iubeai
până la delir
și cele cu negru erau zilele care nu existau
în definiția cosmică
a dragostei

credeai că suntem niște povești care nu trebuiau scrise
niciodată
care nici măcar nu trebuiau imaginate
vreodată
care trebuie doar strigate,
urlate,
de pe un continent pe altul
de pe o planetă pe alta
de la o iubire închipuită
la altă iubire imposibilă,
tare, tare,tare,
în niște zile cu vânt