ca la o casă părăsită
oamenii s-au întors
fiecare la propria singurătate
nu înţelegeau
dacă starea lor era
consecinţa neînfloririi cireşilor
toţi mugurii aceia îngheţaţi cu mult înainte
de scrierea destinului

să fi fost Culpa?!
numai precarul sindrom de anxietate?!

au aprins lumini
s-a lăsat întuneric
când narcisele şi-au amanetat albul
într-un cosmos imitând gestul
celor 30 de arginţi

şi s-a făcut linişte mare
de parcă Dumnezeu

s-a auzit tristeţea
cu care veacuri de-a rândul Copacul
se obstinase să crească purtând
în loc de ramuri
braţele amputate ale celor
cândva meniţi să fie împăraţi

şi iar s-a lăsat singurătate
nu se sfârşea noaptea

lipsiţi de imaginaţie
oameni din lăuntrul ecranului
treceau insidios spre altceva


nu apăruseră mironosiţe

goliciunea mormântului se petrecea

în afara vederii omului.