Eu te salut din închisoarea mondială
Dar aș mai accepta o ultimă rutină
Într-un oraș pierdut în era feudală
Unde iubirea stă să intre-n carantină

Și nu mai pot veni din muta inerție
Să îți prevăd pe viitor o viață simplă
Când a iubi a devenit anomalie
Dar e firesc să ai pistolul pus la tâmplă

Eu totuși te salut zidit în nemișcare
Și trag semnalul de distanță socială
Și te iubesc ca un dement în izolare
Primind mereu un diagnostic fără boală

Eu te iubesc din închisoarea colectivă
Și-ți desenez ferestre și copaci pe ziduri
Păstrând distanța cadastrală relativă
Când moartea ne pândește printre scânduri