Cântecul libertății mefistofelice
se aude până-n Rai.
O moluscă terestră se miră
de libertatea viermilor
în Măr!?

Am canonizat nepăsarea,
în miriade de poezii miriapode,
plecându-ne cu urechea
din piept pe umeri!

Am putea cânta
până Dimineață. În absență
cu glasul nepurtat de îngeri...

Cântecul libertății mefistofelice
se aude până-n Iad!
Un fluture plânge pentru o zi
curios de acele din insectar.
Poeții preaumani
îl explică cu personificări?

Am blasfemiat aproapele
în procese de intenție televizate,
cuprinși de ochii
care ne trag capul afară de cer.

Am putea cânta
până în Crepuscul,
așteptând vampirii pocăinței...

Generația ne-a învățat mersul șoptit...

Negenerația ne-a amintit că nicăieri
e chipul zidului...

Lumea cântă bucuria!
Lumea cântă bucuria...