Te-mbraci în frumusețe dimineața
Când roua udă ochii tăi de floare,
O șoaptă ce din ceruri să coboare
Și anii tăi își numără verdeața.

Văzduhul, fată, năzuind, mă doare
Privindu-te să zbor, oprindu-mi Ața
Să beau din sânul tău micuț dulceața,
Lacteul drum ce-mi dai spre-nsurătoare.

Prin tină lărmuiește vanul, viul
Dar tu plutești, tăcerile-ți pricep
Și miezul tău de veșnicie știu-l.

Convalescent, mi-aduci sărut salep
Și rătăcindu-mi nopților pustiul
Cu tine zilele-n divin încep.