toată dragostea asta
este doar în capul meu
nu există o dragoste care să se cațere
pe pereții unei  inimi răblăjite în felul ăsta
să-și înfigă ghearele în pielea mea
tatuând hieroglife vechi și fluturi cu personalitate
deopotrivă
să mă certe și apoi să se cațere ca iedera prin
ambele mele ființe
din zi și din noapte
ești Styx-ul ce curge între dualitățile mele
în capul meu îmi ești
vârtej de lumină și salvare
flacăra ce înaltă rugăciuni și dorințe ambigue
plutesc către cer
lampioane și licurici țopăitori
în întunericul unei lumi de dedesupt
tu ești în capul meu distorsionat
așa cum nu exiști în realitate
de fapt ești atât simplu
ca un fir de iarbă crudă
crești din niciunde
și scoți totul din pământ
tot ce-i bun răsare din mine
ești în mine fără să vreau
și fără ca tu să știi ce ești...