inima mea e un arbore de hickory
poți face din ea ceai
sau crosă de golf

în fața ta stau
ca iepurele care
i-a tăiat calea lui Puskin


*


tot ce-am învățat în anii ăștia
a fost doar cum să trec peste pierderi
îmi închipui că sunt un străin
că nu mi s-a întâmplat mie
probabil cam ca atunci când se moare
iar sufletul se desprinde de trup
și nu-l mai recunoaște

de aia iubesc oamenii
așa cum o iubea borges pe beppo


*


dacă toți te-ar privi ca pe o ciudățenie a naturii
dacă s-ar aduna în jurul tău și-ar striga
priviți elefantul jumbo cum cântă
să fii sigură de un lucru

voi rămâne la picioarele tale
îngrijitorul fidel
noaptea vom împărți
aceeași cușcă
și-aceeași sticlă cu whisky


*


o mie și una de vieți în care am învățat
o mie și unu de lucruri complet inutile
care mă fac tot mai incoerent

ca dragostea mea să intre-n legendă
îmi închipui că sunt oishi
un ronin sărac ce imită perfect neputința
doar ca să ajungă la tine

și dacă am face dragoste
trupul tău ar intra în mine ca o sabie wakizashi
apoi într-un ultim gest generos
ca salgari
aș saluta lumea
rupându-mi stiloul


*


la capătul vieții
nu-i decât capătul vieții

tot ce pot spune
e că voi fi lângă tine
în piept
ca un canar pe care vechii mineri
îl purtau în loc de medalii cu îngeri sau talismane
când coborau în adâncuri