mi-am scos tricoul cu imprimeuri și
am îmbrăcat altul simplu aș spune de
culoare gri deschis dar nu contează
culoarea în acest spațiu unde totul se
amestecă până la nediferențiere
important nu este să răzbești la neon
strălucire să dai camerei în care excepția
era o șenilă în miniatură cu vârsta devii
mai puțin rapid e mai greu să depășești
liniștea speri că nu vei rămâne doar un
număr de telefon la care nu mai apelează
nimeni când ți-e mai greu te scufunzi iarăși
în cărți intră cine trebuie cine vrea să mai
dea o raită în jurul visului fără nimeni în
preajmă soarele e sus literele așezate până
la următoarea migrație nimic nu se clintește
scena rămâne liberă totul se joacă în culise
nu mai este loc de nicio improvizație ne-am
săturat de provizorate nu vrem să devenim
niște spăimoși echipați pentru fugă oricum
nu mai este loc de fugit doar să mai dai o
raită prin cameră urmărit de ochiul neonului
pașii ți se vor imprima în cerc pe covor și-apoi
ieșirea din cerc presupune multe necunoscute
nu vrei să le ratezi ștergi o urmă dar se imprimă
pe tălpi și tot așa până cercul e transferat în alte
forme alte litere se scufundă în golul rămas
ții minte excepția alta era venea cu pas ușor de
balerină ți se imprima pe retină n-ai mai fi plecat
ai fi rămas până la sfârșitul dansului