La ființarea noastră nu participă numai sufletul

împletește cununi din pelin, din sânziene și grâu

eu...cruci de flori la fiecare troiță pun

tot ce trăim, pe discul soarelui, se imprimă

până și buruiana de leac va crește, din nou, în orice cătun...

ca edera mă prind de ziduri, cuminte...

am părul despletit pentru o noapte

respirăm încurcați...cu buzele uscate și uituce

ține-mă strâns și ține-mă minte!

până când, un vânt de flori, ne va pune un nume pe cruce!

până acolo...toate ielele dansează desculțe

îmbujorate în albe veșminte...(cât se poate de sus)

focul e o liberă lume aprinsă pe câmpuri

după noaptea aceasta de Sânziene, Răsăritul

se va suprapune peste Apus...

ține-mă strâns și ține-mă minte!