Atâtea stele sunt pe cer
Câte speranţe sunt în suflet.
Aş vrea şi eu una să cer
Altfel mă simt prea incomplet.

Şi mi-aş dori speranţa mea
Să o sădesc pe-un cer senin
Căci altfel toată izolarea
Rămâne doar un simplu chin.

Aşa speranţa mea răsare
Seară de seară luminând
Vise captive-n izolare
Care-au rămas doar praf în vânt.