Întinși muribunzi bolnavi pe paturi de fier
chiar dacă Dumnezeu nu trage linie azi
ei privesc prin smalțul tavanului direct cerul
văd în ochii îngerilor pompieri cu stingătoare de suflete
marea halucinație a țărânii în oglinda inimii pregătite
pentru a-și primi exaginarea din durerea asta
care mai de care mai nerăbdător gesticulând cosmonauților
bucuria de a rămâne între ființe cu halate albe
apretate până la capătul aripilor

Întinși viețuitori sănătoși pe paturi moi îmbrăcate cu satin
chiar dacă nu I-a anunțat încă Domnul cât mai ține
privesc prin oglinda fotovoltaică a ecranului direct în realitate
văd în ochii pompierilor cu costume murdare deznădejdea
marea iluzie a victimelor în fața salvatorilor
că vor avea sângele necesar unui puls în plus
care mai de care mistuiți de durere
căutând către cosmonauți
nădejdea de a scăpa din harababură asta
care mistuie oameni și omenie până-n adâncul tălpilor