Considerată prea înaltă,
Prea galbenă, prea demodată,
Surâsul ei te-avertizează
Că lucrurile mici contează,
Doar în măsura în care vrei,
Tu, după alții să te iei.

Să uiți de-a tale planuri vii,
Să-ți spui ofense și jigniri,
S-accepți și dese umiliri
Ce pot veni doar din priviri.

Dar ea e altfel, nu-i ciudată.
Este o floare inspirată
Încredere să răspândească
Și-o atitudine firească
Atât în fața norilor
Cât și în cazul ploilor.

Surâsul ei binedispune
Și lumii întregi pare a spune
Că a fi tu se dovedește
Ceva ce nu te mai oprește
Să dăruiești și să iubești,
În stare să te împlinești.