Din inerție, au renunțat să mai învețe numele noilor invenții tehnologice,
la ce le-ar fi folosit, oricum a doua zi urmau să apară altele noi aruncând în desuetudine
jumătate din universul cu care se obișnuiseră,
curând nu vor mai ști cum se numește vehiculul ciudat pe care îl așteaptă în stații,
aparatul de la magazin unde își introduc cardul
sau dispozitivul pe care stochează informațiile,
curând vor trăi cu adevărat ca oamenii primitivi,
înconjurați de o faună lipsită de nume,
pasageri amnezici ai sălilor de așteptare,
trepidând să afle ce înfățișare, ce cai-putere va avea mașinăria
care trebuia să sosească și care era în fiecare zi cu totul alta,
din ce în ce mai performantă, din ce în ce mai rapidă, conform cerințelor
impuse de sindicatele progresului.

ieri se urcaseră într-un soi de ozn cu vagoane, care i-a transportat
în doar câteva clipe la capătul tunelului intercontinental, astfel că la coborâre
au simțit că e ireal faptul că ajunseseseră,
dar azi, o, cine știe în ce se vor mai urca azi, cine știe…