Azi, pentru-ntâia oară,-am deschis Fereastra lumii -
Priveliștea mi-e largă, trecând de orizont:
Văd un film lung ce curge-n color și-n șarul humii,
Cu scene cotidiene, de groază și de-afront...

Simt cum se răscolește umbra simțirii-n mine
Și cum se cizelează imagini de contrast,
Când le notez cu slove italice și-aldine,
Înfățișând realul cum e: complex și vast!

Departe-n bolți de-arcade, pe-aprinsul aurorii,
Unde-n plutiri se scaldă lăstuni și ciocârlii,
Toate slăvesc Cerul și-adugă-n plus splendorii
Un imn de pace sfântă în zările-azurii.

Aici, mai jos, în juru-mi, e mai puțină pace;
E-o lumen frământare dorind doar voluptăți -
Vulcan plin de conflicte cu foc de uri vorace,
Și-așteaptă-o declanșare ca și în alte dăți.

Ce-i de făcut? - se-ntreabă lumea din vremi nebune,
Când „șefii”-i bagă-n turme după ce tot le-au luat...
Ce să le spun? N-am sfaturi, decât o rugăciune,
Iar eu mi-nchid fereastra, trag storul și-am plecat !

Glen Ellyn City, 7 aug. 2020