Plutește un cârd de cocori
Prin raze albastre, prin vise
Și tu stai trist, uneori,
În paradise închise.

Nici norii albi nu mai au loc
Prin stropi de lumină de ziuă,
Apusul cu mine ia foc,
Orei de vise, adio.

Uitate privirile mele foșnesc
O dată cu frunzele moarte,
Intr-un codru pustiu eu trăiesc
Și toamna mă scrie-ntr-o carte.