Mă vei dori,știi , Doamne, dar fi-va cam târziu,
O noapte și-ncă-o noapte vor trece nesfârșite,
Privind oriunde-n zare va fi doar un pustiu
Cu nori trecând spre margini cu fețele cernite.

Eu am plecat prin lume cu vechile-mi dureri
Pe care mi le-ai dat spunându-mi să le scriu,
Nu-mi voi găsi odihna-n niciuna dintre seri,
Mă vei dori,stii, Doamne, dar fi-va cam târziu.

Voi poposi-ntr-o vreme-n grădina de morminte,
Doar luna-mi va fi martor și crucile-nvechite,
Nu va fi nimeni, Doamne, tristețea să-mi alinte,
O noapte și-ncă-o noapte vor trece nesfârșite.

Cu inorogu-alături prin multe primăveri,
Îmi voi zidi cetatea sub ceru-ți cenușiu,
Mă voi lipsi de drumul de-a merge nicăieri,
Privind oriunde-n zare va fi doar un pustiu.

Mă vei găsi în iarba nespuselor cuvinte,
Hrănind cu ele gândul motivelor dorite,
Topindu-mă-n iluzii într-un amurg fierbinte
Cu nori trecând spre margini cu fețele cernite.

Eu am plecat prin lume cu vechile-mi dureri,
Voi poposi-ntr-o vreme-n grădina cu morminte,
Cu inorogu-alături, prin multe primăveri
Mă vei găsi în iarba nespuselor cuvinte.

Cu nori trecând spre margini cu fețele cernite,
Privind oriunde-n zare va fi doar un pustiu,
O noapte și-ncă-o noapte vor trece nesfârșite,
Mă vei dori,știi , Doamne, dar fi-va cam târziu.
George Nica