Broasca si privighetoarea


Intr-o zi de primavara,
Plictisita si senina,
Fix pe malul unui lac
Intr-un ochi de apa lina
Stau o broasca si un rac.

Nu departe-n poienita,
Pe o creanga de alun,
O privighetoare mica-si
Canta trilul ei nebun

Cor de ingeri de-ar fi fost
Cu -a lor harpe de rubin
Nu puteau ca ea canta
De frumos si de sublim.

Insa broasca nu se-arata
De-acest glas prea-ncantata...
Cum sa cante cineva
Mult mai bine decat ea?
"A...Asta nici nu-i greu,
Ca sa cant asa, as putea si eu..."
Zice broasca fara trac,
intorcandu-se spre rac.
Si umflandu-se in gusa,
Scoate cel mai jalnic OAC.

Morala fabulei este
Ca nu orice gura mare
Este musai inzestrata
Cu glas de privighetoare.