este singurul oraș ce are
împărați la fiecare capăt

la capătul sudic un cezar
spânzură
timpul în undiță
momeala o dă apelor adânci
să-i încarce năvodul cu răbdare

la capătul opus într-un maldăr de cărți
ce-i umplu singurătatea
un crai găseste înțelepciunea
în diminețile reci
judecă blând melancolia

ca doi lorzi fără melon
cei doi nu se văd nu-și vorbesc

schimbă între ei cărți poștale
pe care nu le citesc