nu-ți mai împărți sufletul în 1001 de femei
fiecare cu povestea ei te poate ademeni
niciodată nu vei putea spune care dintre toate te-a fascinat
până acolo încât să nu-ți mai găsești drumul spre tine
cuvintele se vor încolăci de gât iar ochii aceia te vor ameți

privește-mă pe mine șeherezada ta în faldurile de in alb
mă transform după cum ți se presară drumurile
după cum ești adus acolo unde ele voiesc
mă transform după cum gândești

eu sunt chiar proscrisa
pe mine mă împing neștiutoarele în brațele tale de temut
la ușa mea îți lași papucii sultani
de o mie și una de nopți
în pântecele meu presari hrană păsărilor

o gândește-mă frumos
când nopțile o mie una se vor întoarce în poveștile lor
te vor îmbia să mă oprești în imperiul dragostei tale