Pe zidurile acestor străzi
cresc lacrimi
în coliere de rouă.
Le putem zice geamuri de beton,
fier-beton,
viziune,
nicidecum case,
clădiri...

Zorii de ceață se năpustesc
spre malul bulevardului
omorât de lună.
Au rămas s.o.s-uri rulate
în chiștocuri, printre cioburi
de negenerație.
Pe zidurile străzilor din haosurban
se adună nori de ruj,
farduri în abis,
amintiri reci din babilon,
împleticite între maxilare de plumb.
Dinții macină
viitorul în acest beton
neîmblânzit de pașii poetului.