când se înserase tu erai departe
se-nvrăjbise lumea între urgisiri
şi-ţi făcusem focul c-un final de carte
şi cu tot abisul unei regăsiri

tainice lumine peste dealuri albe
te duceau în noapte pe un drum de fier
şi am scos ocheanul să mai văd de-aproape
cum te-ndepărtează un sfârşit de cer

peste necuprinsuri, peste noi şi şoapte
peste omenire, peste morţi şi sfinţi
se pornise vrajba sufletelor toate
şi ninsoarea unei ultime dorinţi

mai zăream o lume-n margine de ceaţă
când coboară neaua pe un glob gregar
şi ne ninge oblic şi ne ninge-n faţă
tropotind cu îngeri, cinic şi plenar