Să fac ce-mi place, asta mi-e dorința...
Să trec senin prin viață lepădând urâtul.
Și când peste nori mi se înalță cântul,
Să pot să-mi întregesc conturul și ființa.

În loc de umbre să prefer lumina -
În loc de lenea dulce, să mă ostenesc
În a găsi visuri ce stârnesc
Înălțări din care îmi iau proteina

Ce poartă-n ea o taină a nemuririi,
Asimilând-o în vene zi de zi cu sârg.
Și apoi cuprins de stările uimirii

O altă primenire să dea curând în pârg -
Și năpârlit de trecutul fad al firii
Să pot să salt, să zbor, să ard, să curg.